sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Istoria MLFR

In numeroase culturi se cunoaste din timpuri stravechi demersul initierii femeilor. Avem dovezi ca au existat femei si in Ghildele constructorilor, care au servit drept model Marii Loji a Londrei în 1717. Au fost inregistrate femei si in Ghildele din Durham si Carnarvon in Marea Britanie in 1337. Este documentata prezenta femeilor in corporatiile medievale de constructori in Paris 1292, Chester 1327, York 1350, Norwich 1375 sau Wurzbourg 1428-1524. De asemenea, este foarte cunoscut cazul sculptoritei Sabina Steinbach, fiica Maestrului constructor al Catedralelor din Strasburg si Marburg.
In secolul XVIII, unele doamne, apartinand inaltei societati franceze, erau membre ale unor societati asa-zis „secrete”, neapartinand Franc-Masoneriei. In schimb, altele erau admise in Lojile numite de Adoptie create pentru ele in cadrul Lojilor masculine.
Elisabeth Aldworth a fost una dintre primele femei initiate, în 1713, intr-o Loja engleza.
In 1744, Ordinul numit “al Fericirii” primea femei in Lojile masonice, iar acest obicei s-a raspandit. Marele Orient al Frantei le-a acordat un statut special in iunie 1774, creand pentru ele Loji numite „de adoptie”, constituite din sotii, fiice sau alte femei apropiate francmasonilor, plasate sub tutela si conducerea barbatilor. Ele aveau dreptul la o ceremonie de adoptie, organizau banchete de binefacere si purtau discutii intelectuale sub conducerea barbatilor.
Ducesa de Bourbon, fata lui Louis Philippe de Bourbon, Marele Maestru al Marelui Orient, este fondatoarea Lojii Saint Jean la Candeur, Loja in care a fost initiata printesa de Lamballe, cea care va deveni la 18 ianuarie 1780, Mare Maestra a Lojilor Scotiene Feminine Regulare ale Frantei. Acestea lucrau la Ritul Scotian Filozofic.
In perioada revolutiei franceze, Francmasoneria va disparea sub toate formele ei si nu va reaparea decat odata cu instaurarea Imperiului.
De-a lungul secolului XIX, nenumaratele dezbateri asupra drepturilor femeilor au culminat cu o adevarata revolutie în ordinul francmason: ”initierea unei femei dupa aceleasi ritualuri si care dau aceleasi drepturi ca si barbatilor”.
La 14 ianuarie 1882, Maria Deraismes, jurnalista de mare talent si feminista, este initiata de Presedintele Lojii „Liberii cugetatori” din Pec, Georges Martin, iar 11 ani mai tarziu fondeaza împreuna cu acesta, Ordinul masonic mixt international “Dreptul Uman”. Acest ordin, ce proclama egalitatea de drepturi intre cele doua sexe, se raspandeste cu mare rapiditate in aproape cincizeci de tari, dand nastere unor polemici, care se continua si in zilele noastre.
Crearea Lojilor masonice in care devenise posibil sa lucreze impreuna femei si barbati, a provocat un serios cutremur in randul Obedientelor masonice ale epocii. La 25 mai 1901 se aprinde la Paris, Loja de adoptie nr. 1 “Liberul examen”, urmeaza apoi, Loja nr. 2 la Paris, ”La Nouvelle Jerusalem”, iar in perioada imediat urmatoare, se aprind alte 9 Loji de acest gen in Paris si in alte orase.
In ajunul celui de al II-lea Razboi Mondial, Lojile de adoptie, cu toate ca depindeau din punct de vedere administrativ de o Obedienta Masculina, se bucurau deja de o foarte mare autonomie numarand femei de o calitate exceptionala.
In 1935 insa, Conventul Marii Loji a Frantei hotaraste sa dea concediu Lojilor de Adoptie, ele ne mai fiind dorite in interiorul Marii Loji a Frantei.
Evenimentele din 1940 spulbera intreaga Francmasonerie de pe harta Europei. Cu toate acestea, atunci cand femeile obtin dreptul de vot in 1945, cele 4 Loji feminine regrupate cu dificultate, primesc definitiv autonomia de la Fratii lor de la Marea Loja a Frantei, cu ocazia Conventului din 17 septembrie 1945. Astfel se creeaza la 21 octombrie 1945 Uniunea Masonica Feminina a Frantei, care isi schimba numele in 1952, in Marea Loja Feminina a Frantei pentru a lucra unitar la Ritul Scotian Antic si Acceptat, incepand cu 1957.
Femei de exceptie au tinut foarte sus stacheta Francmasoneriei Feminine in toata lumea. Printre acestea pot fi mentionate: Josephine de Beauharnais, sotia lui Napoleon Bonaparte, imparateasa a Frantei între 1804-1809; Marie Therese Louise d’Orleans, printesa de Lamballe, scriitoarele franceze George Sand si Marie Deraismes, care au militat pentru ameliorarea conditiei femeii prin educatie adecvata in cadrul scolilor laice, celebra Alexandra David Niel, Clara Barton fondatoarele Crucii Rosii Americane in 1877, aviatoarea Edith Clark, Josephine Backer, in Spania, Belen Sarraga activeaza in favoarea feminismului in interiorul Masoneriei, Anjeles Lopez de Ayala, nascuta in Sevilla in 1856, Clara Campoamorcare, care obtine la 1 octombrie 1931 in Parlament, dreptul femeilor la vot, drept consemnat in Constitutia Spaniola din 1931, Edit Cowan prima femeie aleasa in Parlamentul Australian, Ginette Eboue reprezentanta Republicii Congo la UNESCO si, nu in ultimul rand, Golda Meyr prim-ministru al statului Israel, Simone Weil, care a promovat legile ce le-au permis femeilor sa dispuna în mod liber de propriul lor corp, Margaret Thatcher, prima femeie din Europa si a patra din lume devenita sef de Guvern, unicul prim-ministru britanic reales de trei ori consecutiv. Putem afirma astfel ca nenumarate femei au avut un impact important în domeniul spiritual, social, intelectual sau politic.
Romania nu face nici ea exceptie de la regula.
In 1883, Marele Maestru in exercitiu al Marii Loji Nationale, Constantin Moroiu, isi initiaza cele doua fiice in Loja „Steaua Sudului”, la Orientul Mangalia.
Este începutul masoneriei de adoptie in Romania.
La 6 octombrie 1888, se infiinteaza in Arad, sub Obedienta Marii Loji Simbolice a Ungariei o Loja, denumita "Concordia". Inca de la începuturi, Idealurile masonice au fost promovate, Loja aradeana asumandu-si o serie de activitati caritabile, pe care le-a diversificat in anii care au urmat si care au primit consistenta prin crearea unei Loji de adoptie numita ”Fundatia Feminina de binefacere”. Loja Concordia a decis ca fondurile Fundatiei feminine de binefacere sa fie folosite pentru construirea unui orfelinat modern, unde copiii sa aiba conditii optime de trai. Actiunile filantropice ale lojii "Concordia" au continuat cu infiintarea unei cantine a saracilor din Arad. Conducerea acesteia a revenit femeilor membre ale Lojii de adoptiune controlata de Masonii din Loja Concordia. In anul 1897, preocuparea majora a fratilor din Lojile aradene a fost infiintarea unei Loji Feminine in orasul Lipova.
Pornind de la dezideratul de a construi o societate in care Omul sa reprezinte valoarea suprema, lojile Aradene au promovat in sanul comunitatii profane, o atitudine progresista, un fel nou de a gandi si de a actiona. Prin actiunile sale in folosul comunitatii, prin racordarea la imperativele timpului si mai ales prin impulsionarea si coagularea initiativelor organizatiilor neguvernamentale, Lojile din Arad au fost un veritabil motor al societatii civile.
In 1922, urmatorul Mare Maestru al Marii Lojii Nationale a Romaniei, colonelul Ioan T. Ulic, acorda autonomie totala Lojilor Feminine de adoptie si fondeaza, la 1 Martie 1922, Marea Loja Feminina de Adoptie Independenta. S-a dovedit a fi imperativ necesar acest demers, caci Marea Loja Nationala a Romaniei va cere recunoasterea Marii Loji Unite a Angliei, care nu accepta conlucrarea masonica mixta si considera mixitatea o incalcare a Constitutiilor lui Anderson. Initiativa colonelului Ioan T. Ulic a fost o premiera mondiala, consemnata in istoria Masoneriei ca fiind prima Mare Loja Feminina Autonoma din Lume. Nu numai prioritatea absoluta caracterizeaza Marea Loja Feminina, dar femeile care apartineau acestei Mari Loji au avut acces la gradele de perfectiune. La Muzeul masonic din Ramnicul Valcea se gaseste un sort nominalizat Smaranda Maltopol, care facea parte din Capitolul ”Steaua Dunarii”, avand, in consecinta, Gradul 18.
Se dovedeste astfel ca in Romania, femeile au avut mai multe privilegii decat suratele lor din restul Europei. E de mentionat, in sprijinul acestei afirmatii, ca in 1927, romancele au primit dreptul de vot la alegerile locale, spre deosebre de cele din Spania, in 1931 si Franta, in 1945.
Fondarea Marii Loji Feminine Independente din Romania, eveniment marcant al timpurilor, este mentionat in publicatia Paza din 9 octombrie 1923 si in raportul prezentat la Conventul Extraordinar al Asociatiei Masonice Internationale din 1925.
Femei de exceptie ale societatii si culturii romanesti au fost membre ale acestei Mari Loji Feminine. Dintre acestea, mentionam pe Agepsina Macri Eftimiu, Bucura Dumbrava, Zoe Pallade, Smaranda Colonel Maltopol, Mariana Huch, Elena Roza Prager, ultima Mare Maestra, Georgeta Davidescu, ultima Venerabila a Lojii „Steaua Orientului” din Bucuresti si membra a Capitolului „Steaua Dunarii”. Numele altora se gasesc publicate in tabelul publicat de Toma Petrescu in Conspiratia lojilor in 1941 si in volumul Ordinul Masonic Roman, publicat de istoricul Horia Nestorescu Balcesti caruia ii datoram majoritatea documentelor doveditoare ale existentei in Romania a primei Mari Loji Feminine din lume.
In 1944, in momentul instaurarii regimului comunist, Marea Loja Feminina intra in adormire, impreuna cu celelalte Mari Loji romanesti, multe dintre membrele ei luand drumul exilului. Numai dupa trezirea generala a Masoneriei romanesti, dupa Revolutia din 1989, in anul 2000, supravietuitoarele epocii, ajutate de masoane initiate la Marea Loja Feminina a Frantei, se reorganizeaza si reconstituie pe rand Loja „Steaua Orientului”, fondata in 1922, „Steaua Sudului”, fondata in 1883 si „Steaua Dunarii”. Astfel reapare Masoneria feminina in Romania, creata in 1922 sub numele Marea Loja Feminina de adoptie independenta si care isi va schimba numele în 2000, in denumirea pe care o poarta acum, Marea Loja Feminina a Romaniei.
Marea Loja Feminina a Romaniei este astazi, ca si in trecut, o asociatie legal constituita, putere masonica nationala, independenta si suverana, practicand Ritul Scotian Antic si Acceptat. La opt ani de la reaprinderea Masoneriei Feminine in Romania, Marea Loja Feminina a Romaniei face parte din Uniunea Masonica Mediteraneana, din Lantul international Masonic CLIPSAS si este membru fondator al asociatiei Spatiul Masonic European, cu sediul la Bruxelles, intretinand relatii de prietenie si colaborare cu multe alte Mari Loji din lume cu care a si semnat tratate de amicitie. Aceasta rememorare istorica a fost indispensabila pentru a cunoaste momentele istorice importante traversate de catre Ritul Scotian Antic si Acceptat din Romania, care nu a facut altceva decat sa continue o traditie de aproape un secol.


  

Secretele Aradului - Clădirile masonice şi-au pierdut identitatea

In municipiul Arad, clădirile declarate monumente istorice, care au ca ornamente simboluri masonice, trec neobservate de către arădeni

Este vorba atât despre templul masonic (Loja „Fraternitatea”) din curtea Liceului „Aurel Vlaicu”, cât şi despre clădirea amplasată la intersecţia Bulevardului „Decebal” cu Piaţa „Arenei” sau clădirea lojei masonice evreieşti, “B’nai Brit Or”.

Toate clădirile arădene, care au inscripţi masonice, au fost construite în secolul 19, perioadă în care lojele masonice, care îşi desfăşurau activitatea în municipiu Arad, comunicau în limba maghiară, iar membri lor din alte zone găseau locurile lor de întâlnire, datorită inscripţiilor reliefate deasupra porţilor.

Pe lângă cele două însemne masonice recunoscute (echer şi compas), două dintre clădirile monument istoric, au reliefate încă trei simboluri în formă de scut, care reprezintă, la rândul lor, locuri de întâlnire pentru o a treia lojă masonică care a activat în Arad.

Cele două clădiri, cea de pe strada „Octavian Goga”, care a fost construită de către arhitectul baronului Newmann, în anul 1897, respectiv clădirea din Piaţa „Arenei”, în prezent sunt locuinţe. În schimb, clădirea Lojei „Fraternitatea” este vizitată periodic de către adepţii săi.

„Constructorii de catedrale gotice, foarte apreciaţi pentru construcţiile lor, încă dinaintea constituirii francmasoneriei, se numeau Frei Maurer (în limba germană – constructori liberi), de unde a apărut şi denumirea de francmason.” – ne-a mărturisit istoricul şi muzeograful Dan Demşea.

Că fac sau nu parte din patrimoniul francmasoneriei, societate reprezentată în ţara noastră de Marea Lojă Naţională a României, clădirile arădene construite de masoni sunt şi vor rămâne monumente istorice a căror valoare este greu de estimat.

Iubirea fraternă - Principiul prin care toţi Francmasonii îşi manifestă respectul şi toleranţa faţă de opiniile semenilor lor şi îşi vor exercita înţelegerea şi bunătatea, indiferent de împrejurare.

Într-ajutorarea - Principiu dezvoltat şi urmat prin eforturi individuale, manifestat, de către francmasoni, asupra tuturor membrilor societăţii.

Adevărul - Piatra de temelie a Francmasoneriei, principiu respectat, indiferent de situaţie, de către toţi francmasonii.

Francmasonii cred cu tărie că transpunerea în viaţă a acestor trei principii este singura cale de atingere a celor mai înalte standarde comportamentale ale vieţii fiecărei fiinţe umane.

  

IDOLUL NOROC

IDOLUL NOROC

Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos, China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii ? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?

Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi oameni, ca asa-i placea.

Venera, zeita discordiei. Cand ii aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.

Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.

Apoi Afrodita, zeita desfraului. Ii aducea statuia ei si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii cu femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul si urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului.

Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum ii zicem astazi ? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.

Ce jertfa primea Noroc ? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme : " Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc ! Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc !..." Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia : " Cumatra iti dai copilul ? " " Il dau, ca sa am noroc ! "

Lua muierea copilul de la tata, il dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea. Mirosea in urma lui numai a friptura de copii proaspeti.

Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului ! Acolo stau in vecii vecilor ca au dat jertfa lui Noroc.

Voi nu vedeti ce zice Isaia ? " Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc ". Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?

Numai ce auzi pe betivi la crasma zicand : ,, Hai noroc, cumatre !" Uneori vezi crestini pe drum ca se saluta : " Hai noroc, vecine !". Daca l-ai intreba cine-i Noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca.

Mai chemi pe dracul Noroc, dupa atatea mii de ani ? Te inchini la satana ? Zi : " Buna ziua, cumatre ! Buna ziua, vecine ! Buna seara, matusa !" Cand zici, buna ziua, arati ca Dumnezeu e bun.

  

marți, 1 noiembrie 2011

Restaurarea Monarhiei in Romania

De o buna perioada de timp e foarte clar ca in Romania este nevoie de o discutie profesionista legata de viitoarea forma de guvernamant a statului. In vara anului 2007, chiar primul-ministru Calin Popescu Tariceanu vorbea despre faptul ca Romania ar trebui sa se indrepte fie spre o monarhie constitutionala fie spre o republica parlamentara. Tot fostul presedinte al PNL vorbea, cu ocazia sarbatorii Nuntii de Diamant a Majestatilor Lor, despre rolul extrem de benefic jucat de Familia Regala in evolutia statului. Nu cred ca se indoieste cineva ca prezenta forma de republica este "producatoare in cantitate industriala" de haos in Romania, actuala Constitutie nereusind sa ofere un rol lipsit de echivoc puterilor statului. O republica prezindentiala nu prea are cum sa fie avantajoasa Romaniei, intrucat istoria "conducatorului providential" este inca vie in mintea multora. In sfarsit, din sfera formelor de guvernare republicane, am mai putea vorbi de republica parlamentara. Centrul de putere ar trece in acest caz in mana Parlamentului, seful statului fiind astfel ales de catre Parlament. Dar dincolo de aceste "detalii tehnice", ma intreb, ce traditia are republica in Romania, astfel incat sa merite pastrarea ei? Se mai poate lauda Romania cu o pozitie influenta in Europa din momentul abolorii Monarhiei? A mai avut Romania un sef de stat model ( poate Emil Constantinescu?!) de la abdicarea fortata a Majestatii Sale Regele Mihai I al Romaniei? Ei bine, daca ar fi sa raspundem sincer la aceste intrebari, am realiza cu usurinta avantajele formei de guvernamant monarhice. Sigur, am putea sa ne intrebam daca nu cumva si republica e acceptabila in cazul in care in funtea Statului s-ar fi aflat Alteta Sa Principele Radu? Ba da, garantat ca Romania ar fi fost cu totul altfel reprezentata, insa Alteta Sa ar fi putut fi in fruntea Statului maxim 10 ani, dupa care nu putem sti ar urma! Dar vedem ca Alteta Sa a fost nevoit sa se retraga, resursele fiind limitate iar mass-media "avand grija" sa il ignore si sa il marginalizeze total. Personal, cred ca Romania ar avea imens de castigat de pe urma reinstaurarii monarhiei, rolul de arbitru total independent al unui monarh fiind de netagaduit!
Din pacate prea multe vorbe si prea putine fapte .De la E. Constantinescu incoace prea multe vorbe s-au spus pe tema si prea putine fapte, mai ales din partea acelora care si-au creionat platforma politica la alegerile parlamentare si/sau prezidentiala sustinand reinstaurarea de drept a Monarhiei constitutionale.
Intr-o discutie cu un prieten ma contraziceam cu acesta privind modul in care poate fi instaurata Monarhia ,printr-un referendum ,conform Constitutiei ,nerecunoscute de Casa Regala ,sau printr-o revolutie ,cu "tunul ",asa cum au facut comunistii in 1946.
Voi ce parere aveti?
Totodata prezenta monarhistilor in oricare dintre partidele de pe scena politica actuala ,cel putin in cele care conteaza ,trebuie sa fie unul din obiectivele noastre ,precum si sustinerea acestora spre a ocupa functii de decizie ,favorabile Monarhiei.
REGELE este al tuturor romanilor nu numai al unui partid sau altul .
Fara o sustinere politica hotaratoare orice activitate desfasurata de o organizatie civica este fara substanta.
Ar fi interesant daca s-ar formula o petitie online, pentru a demonstra interesul populatiei fata de schimarea formei de guvernare.

Oricum, de reinstaurarea monarhiei ne despart doua mari obstacole:
1. Dezinformarea populatiei, care a ramas cu ideile comuniste asupra monarhiei, cu neadevarurile predate la orele de istorie in Romania Comunista, etc. E nevoie de o campanie de informare, petru care nu numai ca nu exista finante, dar care s-ar lovi de opozitia sistemului politic actual.
2. In sistemul actual de conducere, introducerea monarhiei ar insemna rasturnarea unor obiceiuri (in general ilegale) care aduc profit celor implicati. Acestia s-ar opune drastic schimbarii de sistem, avand la dispozitie mijloace (financiare si de media) pentru a opri miscarea pro-monarhista.
Romanul de rand s-a obisnuit cu demonstratii patetice oferite de politicienii actuali, panem et circenses, sa zicem, si nu are gustul format pentru a aprecia demnitatea monarhica. Dar tocmai de aceasta demnitate este nevoie pentru a repara imaginea Romaniei, manjita de cocalarii care ne conduc in prezent.











  


Totalul afișărilor de pagină