Ludovic Orban, despre situația din PNL: Mii de liberali din țară mi-au transmis mesajele de nemulțumire

Liberalul Ludovic Orban a criticat, vineri, decizia partidului de schimbare a conducerii PNL sector 1 şi a     şefului organizaţiei, Vlad Moisescu, spunând că se face un "mare deserviciu partidului". "Nici nu mi-a trecut vreodată prin cap că s-ar putea întâmpla aşa ceva, anume propunerea de demitere a preşedintelui filialei PNL Sector 1 şi de propunerile de demitere a preşedinţilor filialelor PNL Dâmboviţa şi Mehedinţi", a spus Orban. “Mii de liberali mi-au transmis mesaje de nemulţumire faţă de ceea ce se întâmplă în PNL Orban a transmis un mesaj de susţinere și pentru Călin Popescu Tăriceanu, Andrei Chiliman şi alţi colegi care în ultimii 22 de ani au fost alături de PNL, şi la bine şi la rău. Reprezentantul PNL a spus că în Sectorul 1 alegereile au fost câștigate prin Andrei Chiliman (75%), iar filiala Sectorului 1 a avut rezultate foarte bune. “PNL Sector 1 este cea mai puternică filială a PNL. Consider un mare deserviciu luarea acestei decizii”, a declarat Orban. Cât priveşte candidatura la alegerile parlamentare, liberalul a spus că s-a gândit să nu mai candideze din partea PNL, dar nu a luat această decizie. "Nu vreau să fac niciun serviciu celor din afara PNL sau unora dintre noii veniţi care au îmbrăcat haina liberală", a precizat Ludovic Orban.

Respect  Ludovic Orban  !

PNL: Pune capat razboiului dus de Basescu impotriva poporului roman!

Partidul National Liberal ii indeamna pe romani sa voteze "DA" duminica la referendumul pentru demiterea lui Traian Basescu, pentru a pune, astfel, capat, razboiului pe care presedintele suspendat il duce impotriva poporului.

"Este momentul sa punem capat razboiului pe care Traian Basescu il duce de ani de zile impotriva romanilor. Traian Basescu pozeaza in victima inocenta a adversarilor politici, dar uita ca lupta se da, de fapt, intre el si poporul roman. Este un razboi al caracatitei indestularii si coruptiei contra poporului saracit si umilit peste masura. Traian Basescu se insala, insa, atunci cand crede ca romanii il vor lasa sa castige prin neprezentare", se arata intr-un comunicat remis Ziare.com.

Mai mult, liberalii au intocmit o lista cu 10 motive "pe care ni le-a dat chiar Traian Basescu pentru a veni la Referendum si a spune DA":

"1. A spus ca nu exista criza economica, apoi a anuntat de la Cotroceni ca taie salariile bugetarilor cu 25%. A crescut aparatul administrativ de la Cotroceni dar a disponibilizat, in 3 ani, 895.700 de persoane din administratie, educatie si sanatate, potrivit Institutului National de Statistica.

2. A taiat pensile cu 15% si a oprit ilegal CAS-ul din pensiile mici, apoi a declarat ca nu este de acord cu returnarea banilor catre acestia.

3. A abrogat toate masurile anti criza luate de guvernul Tariceanu si a crescut TVA-ul de la 19% la 24%. Peste 250.000 de firme au dat faliment din cauza conditiilor impuse de Traian Basescu.

4. A declarat ca 'scoala romaneasca scoate tampiti', a inchis peste 2.000 de scoli, a disponibilizat personal din institutiile educative, a taiat cu 25% salariile profesorilor care au ramas.

5. Ne-a spus ca 'Romania a devenit o tara de mamicute si de bebelusi' si a taiat indemnizatiile pentru cresterea copiilor. 25,5% dintre copiii din Romania traiesc sub limita saraciei, potrivit unui studio realizat de UNICEF.

6. A taiat indemnizatiile pentru persoanele cu dizabilitati si pentru insotitorii acestora.

7. A inchis 67 de spitale in toata tara apoi a declarat 'inca avem 100.000 de paturi in plus fata de ce trebuie sa avem'.

8. A solicitat desfiintarea SMURD si a spus: 'sunt de acord ca medicii pleaca in strainatate pe salarii mai bune' si 'sa nu facem o drama din faptul ca Romania nu poate sa isi plateasca medicii si profesorii'.

9. S-a adresat unor jurnalisti cu apelativele 'tiganca imputita', 'pasarica' si a introdus in Raportul Consiliului de Aparare a Tarii din 2010 faptul ca jurnalistii reprezinta o amenintare la adresa securitatii Romaniei.

10. S-a plans liderilor europeni ca in Romania nu sunt respectate institutiile democratice, in timp ce el indeamna cetatenii sa nu iasa la vot, desi votul popular este cel mai important instrument democratic".

Pentru aceste motive, PNL sustine ca romanii trebuie sa isi exercite dreptul de a vota si sa puna stampila pe "da".

"Duminica, 29 iulie, toti cetatenii Romaniei trebuie sa iasa la vot pentru a-si exercita dreptul democratic. Romanii trebuie sa spuna DA pentru o Romanie mai buna, mai dreapta, in care sa poata avea un trai decent".

Istoria democraţiei

In secolul XX cuvintul “democratie" a ajuns sa fie unul din cele mai populare cuvinte ale tuturor popoarelor si politicienilor intregii lumi. Astazi nu este nici o miscare politica importanta care nu ar pretinde infaptuirea democratiei, sau care nu ar folosi acest termen in realizarea scopurilor sale foarte indepartate de democratie. Ce inseamna insa democratie si in ce consta popularitatea ei atit de mare? Winston Chruchill spunea: “nimeni nu pretinde ca democratia ar fi perfecta sau atotstiutoare. Intradevar s-a spus ca democratia este cea mai rea forma de guvernamint cu exceptia tuturor formelor incercate de-a lungul timpului” definitia lui Chruchill nu este singura din acest punct de vedere. Bunaoara Giovani Sartori a scris in mod amuzant ca : “ Democratia este numele pompos a ceva care nu exista” iar ex-presedintele brazilian Jose Sarney a afirmat tot in gluma ca “ Democratia este sistemul care iti permite sa iti faci valizele” semnalind prin aceasta ca democratia nu le ofera opozantilor sai acest ragaz. Si totusi eu cred ca ar trebui sa vedem ce reprezinta acest concept atit de bine auzit in zilele noastre in convorbirile tuturor. Actualmente cuvintul democratie are citeva intelesuri. Primul lui inteles este legat de provenienta etimologica a acestui termen “democratia” din limba greaca antica se traduce ca: “puterea poporului” sau folosind dezlegarea de catre presedintele american Lincoln a acestui termen “conducerea poporului, alegerea poporului si pentru popor”. Pornind de la interpretarea etimologica a democratiei este si a doua interpretare a lui mult mai larga ” Forma de organizare a oricarei organizatii, bazata pe participarea egala a fiecarui membru in conducerea si primirea deciziilor in baza votului majoritatii”. In acest sens se vorbeste despre partidele politice, sindicate, intreprinderi si chiar democratia familiala. In sens larg democratia poate exista oriunde, acolo unde este organizare, putere si conducere. Cu intelegerea etimologica a democratiei sunt legate si urmatoarele – al treilea si al patrulea – intelesuri. Al treilea inteles analizeaza democratia ca bazata pe un sistem de valori bine determinat “Idealul organizarii societatii in corespundere cu conceptiile ei despre lume”. In sirul din care este compus idealul sistem de valori intra: libertatea, egalitatea, drepturile omului, suveranitatea poporului si altele. Al patrulea inteles al democratiei este “ Miscarile sociale si politice pentru puterea poporului, realizarea telurilor si idealurilor democratice ”. Aceasta miscare a aparut in Europa sub steagul luptei cu absolutismul pentru eliberarea si egalitatea drepturilor celei de-a treia paturi sociale, si in mersul istoriei cu incetul marindu-si diapazonul, scopurilor si participantilor ei. Miscarile democratice contemporane sunt foarte diferite acestea fiind: social-democratice, crestin-democratice liberale si alte miscari. Democratia antica si medievala

Democratia innascuta - Formele democratice de organizare isi au radacinile inca in perioada prestatala. Ele iau fiinta odata cu aparitia omului. Unii savanti etnografi sustin ca democratia este unul din factorii principali ai antropogenezei, a aparitiei omului in general, deoarece ea a stimulat dezvoltarea comunicarii intre indivizi, autodenumirea si libera gindire. Cercetarile antropologice marturisesc ca formele nedemocratice de organizare bazate pe ierarhia stricta si supunere asemanatoare cu furnicarul sau roiul de albine au dus in impas dezvoltarea stramosilor nostri. Prin formele de nastere ale democratiei au trecut toate popoarele. Un exemplu tipic este organizarea conducerii la triburile indigene – irohene de pe teritoriul continentului American. Toti barbatii si femeile mature ale acestui neam aveau dreptul egal de vot in alegerilea si schimbarea conducatorilor, luarea hotaririi de pace sau razboi, primirea in trib a strainilor etc. Ginta a avansat in legaturile democratice cu organizatii mult mai democrate ca “uniunea fraternitatii” adica prietenia citorva triburi foarte apropiate din punct de vedere teritorial, care pentru pastrarea autonomiei aveau “sfatul suprem comun” ca organ suprem al puterii. Citeva fratii formau ginta. Ea era condusa de sfatul gintei care era compus din capeteniile triburilor. Adunarile sfatului se desfasurau deschis, cu participarea oricarui membru al gintei care insa la aceste sedinte nu aveau drept de vot. Hotaririle la aceste adunari de obicei se luau pe baza principiului de acord comun. La inceput doar in citeva ginte dar mai tirziu in majoritatea existau conducatori alesi democratic din rindurile sefilor de trib, dar puterea lor era limitata. Unele ginte incheiau chiar diferite pacte intre ele. Forme asemanatoare de democratie au existat si in Grecia Antica, la unele popoare de pe teritoriul Germaniei si altele. Peste tot democratia innascuta era bazata pe legaturile de singe sau de rudenie, proprietate comuna. Ea nu cunostea foarte bine functiile de conducere si de indeplinire a muncii, nu aveau un aparat special de conducere si constringere. Functiile puterii erau limitate. Legaturile dintre oameni erau reglementate de traditii, obiceiuri, ritualuri si tabuuri. Puterea sfatului si conducatorilor era bazata pe autoritatea morala si sustinerea de catre unii membri ai tribului care aveu o autoritate mai mare printre membrii lui. Aceasta era o forma a democratiei destul de primitive si prestatala sau mai poate fi numita si autoguvernarea comuna. Odata cu dezvoltarea uneltelor si a procesului muncii s-au marit si orasele, a aparut tot mai des proprietate privata si accentuarea inegalitatii sociale. Democratia – innascuta a fost incetul cu incetul inlaturata ea cedind locul formelor de guvernamint autoritare ca monarhia, aristrocratia, oligarhia si tirania. Dar chiar si in decursul mai multor veacuri, in unele tari chiar si pina in zilele noastre, s-au pastrat unele forme traditionale democratice de organizare a guvernarii. Traditiile democratice innascute au avut o mare influenta la aparitia statelor democratice in Grecia si Roma Antica. Aparitia democratiei Ateniene – Prima forma clasica de democratie se dovedeste a fi fost in republica Ateniana. Ea a aparut in sec.V i.e.n. inceputul dezvoltarii democratiei ateniene au fost in reformele imparatului Solon care in sec. VI i.e.n. a infaptuit mari reforme sociale si politice. Ele erau indreptate spre eliberarea plebeilor de a achita impozitele, capatarea dreptului de catre oameni de a-si alege conducatorul satului sau tinutului, care sa poarte raspunderea de tinutul sau in fata imparatului. Insa, acesti conducatori puteau fi alesi doar din rindurile celor care au achitat toate impozitele de stat si au contribuit la cheltuelile de razboi, prin urmare doar oamenii bogati. Cu toate ca pe timpurile lui Solon democratia in Atena efectuase abia primii pasi, ideile de alegere si controlare a conducatorului, acordul benevol de a se supune puterii ( si nu unei persoane fizice, ci legii ) au capatat o larga intrebuintare. Mult mai bine insa ele au au fost realizate in timpul domniei lui Pericle in sec V i.e.n. Aceasta perioada se considera secolul de aur al democratiei ateniene. Pericle era in fruntea conducerii ateniene si era considerat un conducator popular (sau pentru popor ). Un om cu inteligenta rar intilnita, un orator foarte iscusit si nu mai rau in plan politic, era un rival de temut al tiraniei, socotita de el ca guvernarea minoritatii asupra majoritatii. Acestei minoritati el i-a impus idealul lui cu privire la organizarea sociala “se cheama aceasta organizare democratica – scria Pericle – deoarece ea se bazeaza nu pe minoritatea cetatenilor, ci pe majoritate. In legatura cu interesele personale legea noastra acorda egalitatea tuturor cetatenilor”. Reformele infaptuite sub conducerea lui prevedeau impartirea egala a puterii printrr toti cetatenii liberi.(In rindurile lor nu intrau robii,femeile si cetatenii veniti din alte state) Rapublica Atena ne prezinta in special forma democratiei colectiviste asupra careia vom reveni mai tirziu. Cetatenii uniti erau cointeresati in pastrarea privilegiilor acordate de stat in special la stapinirea robilor care erau considerati comuni. Statul era compus din clase sociale care erau bazate pe apartenenta etica si religioasa. Intre indivizi si grupuri sociale de obicei nu apareau conflicte serioase, deoarece nu era o impartire exacta a vietii personale de cea sociala. Individul decidea singur cit este de rationala participarea lui in treburile sociale si statale, intre care ei nu faceau nici o diferenta. El se identifica usor cu polisul si deciziile primate si se considera la fel de liber in calitatea unei parti organice a unui tot intreg. Acest fenomen dupa parerea teoreticianului liberar Benjamin Konstan era o libertate colectiva care: “ totodata in realizarea anumitor functii a puterii supreme, care la rindul sau a fost luata ca tot intreg, discutarea problemelorlegate de pace si de razboi in locurile publice, incherea tratatelor cu strainii, votarea legilor, controlul cheltuielilor si actiunilor magistratilor publicarea dar si condamnarea sau indreptatirea actiunilor lor. Dar totodata ceea ce oamenii antici numeau, permitea insa supunerea totala a individului fata de societate ca imbinata cu forma colectiva a libertatii. Toate actiunile particulare se aflau sub o stricta supraveghere. Propria independenta nu se reflecta nici in opinia, nici, cu atit mai mult, in ceea ce priveste interesele reale a persoanei“ Supunerea fara obiectii a individului polisului nu insemna ca democratia ateniana nu avea conflicte interioare. Astfel de conflicte apareau periodic, in primul rind inauntrul claselor, bogatii avindu-se de o parte a conflictului, iar saracii de cealalta parte. Pe timpul lui Pericle neintelegerea dintre ei era clarificata cu ridicarea sociala a saracilor si marirea considerabila a clasei de mijloc. Inca din antichitate exista ipoteza ca clasa de mijloc se prezenta ca suport al democratiei. Aristotel scria : “ statul constituit din oamenii de mijloc va avea cea mai buna organizare statala “. Dupa parerea lui, o numeroasa clasa mijlocie uneste societatea, transforma despicarea cetatenilor in grupuri de interese commune si in asa mod stabilizeaza statul. Puterea majoritara va fi cea mai buna forma de guvernare doar atunci cind ea nu va mai fi compusa din saraci ci din clasa mijlocie, cumpatata in naravurile si pretentiile oamenilor catre stat. Aceasta forma de guvernamint Aristotel o numea “politeia”. In legatura cu schimbarile esentiale a clasei mijlocii sa dovedit a fi atit inflorirea cit si decaderea democratiei ateniene. Despre aceasta ne arata ne arata urmatoarele fapte: “ In anul 480 i.e.n. din 30000 de cetateni 20000 erau din clasa de mijloc. Catre sfirsitul epocii lui Pericle (apr. anul 429 i.e.n.) clasa mijlocie constituia doar 20000 din 42000 de cetateni. Prin urmare la caderea democratiei ateniene (apr. anul 350 i.e.n.) clasa muncitoare constituia un raport de 12000 impotriva a 29000 “• ceea ce a dus la transformarea democratiei in puterea celor saraci sau “ohlocratia”. Participarea la conducere – Democratia antica a vaut grija de formarea unor conditii reusite de participare a cetatenilor in conducerea treburilor statului. Multumita folosirii muncii robilor (fiecare familie avea de la unul la 10 robi) cetatenii aveau pentru aceasta destul timp. In afara de asta cei saraci primeau ajutoare din partea statului. Prin acest mod toti erau asigurati cu timp liber pentru a se ocupa de problemele societatii. Parerea societatii de asemenea, influenta parerea politica a poporului socotind participarea lui la viata politica ca singura indeletnicire de vaza a cetatenului atenian. Toate aceste fapte ne permite sa caracterizam modelul antic de “ puterea poporului” ca o dominatie nemijlocit sociala. In polisul atenian nemijlocit domnea democratia directa, principala institutie a puterii fiind “adunarea populara”. In cadrul acestei adunari fara anumite grupari sociale ca: parlament, partie, birocratie, se forma vointa comuna se adoptau legi , se luau decizii. Puterea adunarii poporului nu era de nimic limitata si era prezenta chiar si in viata personala a indivizilor. Atita timp cit adunarea popotului se afla sub influenta unor conducatori cu o asa autoritate ca Pericle, si conflictele dintre bogati si saraci se rezolvau cu usurinta. Dar odata cu schimbarea autoritatii, si marimea bunurilor posedate de indivizi, s-a intarit si influenta saracimii asupra conducerii ducind la caderea Atenei, care la rindul sau a luat calea ohlocratiei si tiraniei majoritatii. Facatorii de legi in numele majoritatii au devenit puterea suprema. Ei luau hotaririle in privinta preturilor pietei, conduceau actiunile militare condamnind la moarte conducatorii militari pentru infringerile suferite in diferite campanii. Tot mai intilnite erau rafuielile celor saraci cu bogatii, cu fetele bisericesti si filozofii, ca exemplu clasic servindu-ne soarta marelui filozof Socrate care a fost otravit de cetatenii Atenei cu fiertura de cucuta. Cotitura oligarhica din anii 411 i.e.n a marcat inceputul perioadei de instabilitate si de lichidare lenta a democratiei ca forma de guvernamint.

Democratia moderna

Democratia liberara clasica – Sistemele democratice care sunt intilnite in zilele noastre isi au radacinile spre sfirsitul secolului XVIII – inceputul secolului XIX sub influenta directa si multilaterala a liberalismului. Meritele liberalismului in dezvoltarea gindirii atit politice cit si democratice sunt destul de mari. Aceste idei politice au aparut sub lozinca libertatii individului si separarea ei de tirania statala. Liberalismul pentru prima oara in istoria gindirii social-politice a separate individul de societate si stat in doua sfere autonome: statul si societatea civila, a limitat sfera constitutionala si sfera institutionala a actiunilor statului asupra cetatenilor si a vietii lor personale, a aparat autonomia si drepturile minoritatii in comparatie cu majoritatea, a propus egalitatea politica a tuturor cetatenilor. Patria ideilor liberale este in primul rind Anglia. Inca din secolele medievale cind pe continentul Europei era la putere absolutismul, englezii au reusit sa limiteze puterea monarhului. Punctul de pornire al liberalismului englez dateaza inca din anul 1215 cind in Anglia a aparut prima schita a constitutiei: “Magna Charta Libertatum”. Aceasta carte insa era inca departe de democratie si limita puterea monarhului doar in folosul aristocratiei. Dar in ea se prevedea si dreptul cetatenului la libertate si securitate – “ nici un om liber nu trebuie arestat, inchis sub paza, deposedat de bunurile personale, injosit, prigonit sau pedepsit cu alte mijloace decit cele prevazute de lege”. De acum in secolul XIV in Anglia exista parlamentul care in anul 1689 odata cu adoptarea "Declaratiei Drepturilor" a primit drepturi legale definitive de activitate. Dar acestei tari i-au trebuit inca 200 de ani pentru democratizarea parlamentului. Ideile si practicile liberalismului mult timp nu au convins cu democratia ca teorie si miscare. Ideologii liberalismului timpuriu ca John Locke, Charl-lui, Montesquieu si altii erau concentrati nu in a obtine si a asigura toti cetatenii cu drepturi politice egale ci se staruiau sa izoleze si sa micsoreze clasa proprietarilor si aristrocratia de la influenta asupra deciziilor luate de catre monarh. Atitudinea luata de catre liberalism fata de masele popularea afectat desigur denocratia liberala de limitare a puterii cu ajutorul drepturilor individuale si principiul democratic al suveranitatii poporului. In intregime acest model de democratie in variant lui clasica (sec.XIX – inc.sec.XX) are urmatoarele trasaturi caacteristice: 1) Identificarea poporului ca subiect al puterii si in special barbatii, excluzindu-se paturile de jos in primul rind muncitorii inaimiti dar totodata si femeile din numarul cetatenilor cu drept de vot. In mai multe sisteme democratice din vest, in prima jumatate a sec. XX s-au pastrat bogatiile si alte valori ca conditii necesare fara care omul nu avea dreptul la vot. 2) Individualitatea, recunoasterea personalitatii ca primul, si cel mai important izvor al puterii, prioritatea individului asupra legilor de stat. Dreptul la personalitate in intregime este continut in constitutie, indeplinerea careia este controlata de curtea suprema. 3) Caracterul democratic formal cu inteles politic ingust, intelegerea libertatii ca lipsa de obligatiuni. Spre deosebire de democratia antica libertatea aici se interpreteaza nu ca egala libertate de a active la viata politica a statului dar ca un drept individual pasiv de a fi protejat de implicarea din partea statului si a altor persoane straine. 4) Parlamentarismul, ca forma de conducere si influenta politica. Dupa cum scria sir John Dalberg-Acton, lectia data de democratia ateniana ne “invata ca conducerea intregului popor, conducerea de intrega clasa numeroasa si atotputernica este la fel de rea ca monarhia absoluta”• 5) Limitarea competentei si sferei de actiuni a statului in privinta securitatii si ordinii publice, securitatea si dreptul cetateanului, neimplicarea lui in treburile comunitatii publice, economice, sociale si procelele religioase. 6) Impartire puterii, formarea 7) Limitarea puterii majoritatiii asupra minoritatii, asigurarea autonomiei si libertatii individuale si colective. Minoritatea este obligata sa se supuna majoritatii doar in limitele unor situatii, in rest ea este complet libera. Minoritatea are dreptul la opinie proprie care nu incurca la luarea deciziilor de catre majoritate. Acestea si alte trasaturi a demcratiei liberale ne demonstreaza ca ea a facut un pas in eliberarea omului si recunoasterea drepturilor lui. Dar in acelasi timp acest model de democratie in varianta lui clasica este departe de democratia ideala. Ca neajunsuri ale democratiei clasice de obicei se evidentiaza: 1) Limitarea claselor sociale. Asemanator cu democratia antica, ea nu se bazeaza pe majoritatea locuitorilor: proletari, alte paturi sociale joase, femei – si de aceea nu este puterea poporului in intregul sens a cuvintului. 2) Formalitatea si ca urmare declarea democratiei pentru saraci paturilor sociale neasigurate, transformarea ei din puterea poporului in intrecerea sacilor cu bani. Nebazarea democratiei pe procesele economice si sociale duce la sporirea conflictelor sociale si nu satisface interesele cetatenilor. 3) Limitarea cetatenilor in participarea la viata politica a statului.

Test de intelepciune

Test de intelepciune

Timpul iti deschide ochii dar nu te face sa uiti cine ti-a facut rau.
Eu cred ca fiecare om pe care-l intalnesti te poate invata ceva.
Eu de la Traian Basescu, am invatat multe .
-Primul lucru pe care l-am invatat, a fost cum un om poate schimba in cateva ore viata catorva milioane de oameni, invrajbindu-i ,punandu-i sa munceasca la fel cu jumatate de salariu,fara sa-i cunoasca ,fara sa se intrebe care vor fi consecintele facand din aceasta o onoare ,o cauza nationala.
-Am invatat de la Traian Basescu cum se citeste Constitutia Romaniei ,altfel decat a citit-o cel care au scris-o. Ca in fapt avem doua constitutii ,una in vigoare si una a lui Basescu in care totul se poate modifica dupa interese.
-Am invatat ca Sanatatea este un Lux, Educatia un Moft.
-Am invatat ca te poti imprumuta de 30 miliarde de Euro , ca sa satisfaci clientela de partid si poti sa-i pui pe,, Romani „ sa platesca ,folosind Guvernul,Parlamentul, Parchetul, DNA –ul, Avocatul Poporului , Curtea Constitutionala...etc.
-Am invatat ca poti minti cu sange rece si poti fi dualist .
Dar mai ales ca poti da o lovitura grea Romaniei mintind cancelariile Europene (inalta tradare ) si poti pretinde telefoane speciale la sediul de campanie ....adica sa-i faci rau Romaniei pe bani ei.
Poti minti unii oameni un timp, poti minti pe toti oamenii o vreme ,dar nu-i poti minti pe toti oamenii pentru totdeauna.
Oamenii cand se nasc primesc in grija, pentru al creste, un copil al lor ,sufletul. Unii il cresc cat o nuca, altii cat un pepene, altii cat o luna,fiecare dupa fire.
Dar exista suflete in care nu incape Libertatea ,nu incape nimic , pentru ca sunt aservite sau vandute.
Am vazut cum Traian Basescu foloseste si arunca oamenii apropiati implicit pe cei care i-au fost alaturi ,incepand de consileri , pana la premier.
Liberataea este Esenta Vietii .
PUTEM SA NE RECASTIGAM LIBERTATEA PE 29IULIE.
SPUNETI DA DEMITERII LUI Traian Basescu
SPUNETI DA LIBERTATII VOASTRE ,A COPIILOR VOSTRII .

Liberalism social

Liberalismul social este un curent postliberal (numit și "Noul liberalism", a nu se confunda cu neoliberalismul), apărut în Europa Occidentală în primul sfert al sec. XX. Proiectul liberal, ce viza găsirea și instaurarea modelului perfect de convețuire a indivizilor și comunităților cu viziuni etice, estetice, religioase și sociale diferite, a fost dărîmat de „parada” ideologiilor totalitare din prima jumătate a secolului XX. În condițiile crizei politice de după primul război mondial „statul minimal” promovat de liberali n-a putut rivaliza cu modelul de stat totalitar nazist, fascist sau comunist. Apariția în 1922 a primelor mari puteri totalitare – Uniunea Sovietică pe de o parte și Italia fascistă pe de altă parte – poate fi considerată drept sfîrșitul „utopiei liberale”. Printr-o fatală coincidență tot în 1922 Partidul Liberal din Marea Britanie, considerat pînă în acel moment o portavoce a ideii liberale la nivel global, a cedat locul de principal opozant al conservatorilor britanici Partidului Laburist de esență marxistă. De fapt, din anii douăzeci ai secolului trecut scena politică a lumii va fi dominată de lupta dintre conservatori și marxiști, liberalismul devenind un participant periferic al „războiului ideologiilor”. Mai mult chiar, putem spune că începînd cu al doilea sfert al secolului XX despre liberalism se poate vorbi doar la trecut sau la plural. Nu liberalism – ci liberalisme, "doctrine-refugiu" care, preluînd unele caracteristici esențiale ale liberalismului clasic, au încercat totodată să găsească răspunsuri adecvate la întrebarile puse de realitățile politice, sociale și economice ale secolului XX. Trunchiul mort al liberalismului clasic a servit drept piedestal pentru înălțarea „noilor liberalisme” - economic, conservator, radical și social.

Conform Dicționarului Politic al lui Sergiu Tămaș (Editura Șansa, București 1996), liberalismul social este doctrina politică care acoperă spațiul dintre liberalismul radical și social-democrație printr-o sinteză a liberalismului cu civismul. Altfel spus, liberalismul social pledează pentru un model liberal moderat, care caută să țină seama de problemele sociale ale lumii contemporane, probleme ce n-au primit răspuns adecvat din partea curentelor socialiste pe de o parte și a liberalismului clasic sau curentelor neoliberale, pe de altă parte.

În multe privințe cea mai apropiată doctrină de liberalismul social este social-democrația, liberalismul social fiind considerat cea mai de stînga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stînga. Dupa cum remarca politologul rus Kamaludin Gadjiev în volumul Știința politică (Международные отношения, Москва 1995, стр.280), în funcție de conjunctura și realitățile social-economice, liberalismul social pledează pentru acțiuni de dreapta (acolo unde modul de organizare social-economică e unul de stînga, iar politicile sociale excesive periclitează buna funcționare a economiei) sau de stînga (acolo unde modelul de organizare e unul pronunțat de dreapta, sfera socială fiind ignorată). Ca și social-democrații, social-liberalii sînt preocupați de o politică socială echilibrată. Deosebirea esențială dintre social-democrați și social-liberali este în politicile economice, aspectul economic fiind crucial în definirea identității modelului social-liberal. Spre deosebire de social-democrați, social-liberalii consideră că statul trebuie să fie doar un observator discret al proceselor economice, preocupindu-se de crearea unui cadru legal favorabil pentru dezvoltarea economică, dar fără ca să intervină direct. In fond, liberalismul social are o abordare similară curentelor neoliberale a problemelor economice (o intervenție limitată a statutului în economie) și o abordare similară social-democrației în sfera socială. Dar în pofida multiplelor asemănări în planul politicilor sociale și chiar (pe alocuri) economice cu social-democrația, liberalismul social rămîne în esență un model de sorginte liberală, un moștenitor fidel al valorilor și idealurilor politice și morale ale liberalismului clasic. Mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esențiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic – meliorismul, universalismul, individualismul si egalitarismul. Social-liberalismul este meliorist, deoarece crede în posibilitatea îmbunătățirii permanente a condiției umane cu ajutorul gîndirii critice. Este universalist, deoarece crede în unitatea morală a speciei umane. Este individualist, deoarece pledează pentru primatul individului în raport cu colectivitatea. În fine, este egalitarist, deoarece atribuie tututor indivizilor același statut moral fundamental. Prezența acestor elemente distinge net liberalismul social de cele mai «liberale» forme ale ideologiilor neomarxiste.

In politica nu se intra facand furori in furou sau in Romania e posibil ?

Cînd credeam că nimeni şi nimic nu ne mai poate surprinde, Sânziana Buruiană aruncă bomba începutului de an: blonda vrea să fie primarul BucureştiuluiI! Rîsul tîp al voluptuoasei şefe a Partidului Fotomodelelor ar putea răsuna pe holurile Primăriei Generale a Capitalei, după ce „pupăza“ şi-a anunţat intenţia de a-i lua locul lui Sorin Oprescu. Şi, deşi modelul ei politic este o altă blondă cu sînii mari, tînăra recunoaşte că a fost influenţată în luarea acestei hotărîri de Irinel Columbeanu, cu care se va lupta în alegerile din acest an. „Vreau să-l concurez pe Columbeanu, că am şanse mai mari decît el. Am atuuri mai importante. În plus, mă susţin cele 100 de fete din Partidul Fotomodelelor. În politică o respect pe Udrea pentru că a biruit într-o lume a bărbaţilor”, a declarat Sânziana pentru Express-Press. Ce-i drept, blondina are o platformă electorală extrem de generoasă. Cît despre „atuurile mai importante“, acestea sînt trei la număr: Sânzi, Ana şi relaţia cordială cu presa din România. „Oricînd vreţi voi putem face un…paparazzi. Chiar şi gaura cheii, cum au făcut Moni şi Iri în timpurile lor bune. Sînt deschisă oricărei provocări“, a  mai ţinut să precizeze Sânziana Buruiană.
Cunoscuta in lumea mondena drept jurnalista porno, Ioana Popescu a intrat si ea pe lista celebritatilor celor care vor sa candideze la Primaria capitalei. Dupa Irinel Columbeanu si Sanziana Buruiana, a venit si randul Ioanei Popescu sa anunte ca intentioneaza sa candideze pentru postul de primar general al Capitalei.
Ioana Popescu este nascuta si crescuta in Bucuresti si sustine ca stie foarte bine problemele cu care se confrunta cetatenii din Capitala, astfel a hotarat sa intre in cursa pentru fotoliul ocupat acum de Sorin Oprescu, informeaza stl.ro. “M-am hotarat sa candidez la Primaria Capitalei, avand in vedere ca nu cred ca dintre toti candidatii ar exista altcineva care sa cunoasca problemele bucurestenilor, asa cum le cunosc eu, de 33 de ani!”, a confirmat Ioana Popescu, pentru STL.

Oare cum e posibil ca in 2012 sa avem astfel de candidate pentru Primaria Capitalei ? La inceput credeam ca e o gluma  dar  dupa cum se vede mass-media promoveaza asfel de personaje .

Dezastru in educatie! Circa 25.000 de cadre didactice au parasit sistemul de invatamant in ultimii ani. Vezi situatia din fiecare judet

Aproape 25.000 de cadre didactice au parasit sistemul de invatamant in ultimii cinci ani, potrivit unor date prelucrate de Econtext.

Mai exact, 24.365 de dascali au iesit din sistemul educational in perioada 2006 – 2010, iar cea mai parte din acestia, anume 22.473 de cadre didactice, au abandonat acest sistem in ultimii doi ani, de cand a inceput criza. Practic, circa 10% din dascali au disparut din invatament in acesti ani.

In aceasta analiza, Econtext prezinta evolutia personalului didactic in ultimii cinci ani, la nivelul intregii tari. In plus, vom vedea evolutia din acesti ani in fiecare judet din tara.

Personalul didactic reprezinta persoanele fizice care sunt angajate in sistemul de invatamant si predau in cadrul procesului educational si de instruire (cu norma intreaga si cu norma partiala).

Evolutie

In total, la inceputul anului de invatamant 2006 (septembrie 2006) erau 277.318 de cadre didactice in toate formele de invatamant (de la cel prescolar pana la cel universitar) din Romania.

La debutul anului scolar 2010, numarul acestora scazuse la 252.953 de persoane. Iar cea mai mare parte a scaderii a avut loc in ultimii doi ani.

Reducerea personalului a avut loc in toate judetele tarii, cu o singura exceptie. Judetul Giurgiu! Giurgiu, care este si cel mai sarac din Romania (vezi aici o analiza despre valoarea economica a fiecarui judet), a consemnat o crestere a numarului de cadre didactice.

Maxim

Dupa cum e de asteptat, Capitala conduce la numarul invatatorilor, profesorilor, etc. care au iesit din invatamant. In 2006, erau 28.384 de cadre didactice in Bucuresti, iar numarul lor s-a diminuat pana la 26.303 de persoane in 2010. Bilant: un minus de 2081 de angajati.

Dupa Bucuresti, a doua scadere a numarului de cadre didactice a avut loc in Timis, 1.182 de persoane de dascali parasind sistemul. Pe urmatoarele pozitii se situeaza Iasi, Dolj, Teleorman. Pe ansamblu, scaderi peste pragul de o mie au avut loc in sapte judete (Bucuresti, Timis, Iasi, Dolj, Teleorman, Bacau, Brasov). Dupa cum putem observa, variatia personalului didactic nu depinde neaparat de marimea judetelor.

De exemplu, Cluj, unul din primele judete din Romania, se plaseaza pe locul 28 in ceea ce priveste numarul dascalilor care au plecat din sistemul educational. Un alt caz asemanator este cel a judetului Sibiu (care se claseaza pe locul 20). Sau Arges, care se afla pe pozitia 14.

Minim

La polul opus, cele mai mici scurgeri de personal din invatamant au avut loc in judetele Calarasi (131 de profesori au iesit din sistem in ultimii cinci ani), Braila (153), Ilfov (186), Ialomita (187), Covasna (189).

Intre 200 si 500 de cadre didactice au renuntat la aceasta slujba in 13 judete, iar intre 501 si 1.000 de invatatori si profesori au parasit sistemul in 16 judete.

Cazuri speciale

Dincolo de acest flux de personal, exista cateva judete unde numarul dascalilor a scazut sub nivelul minim de rezistenta. Iar cel mai ingrijorator este Teleorman, unde personalul didactic s-a redus cu peste o cincime! La inceputul anului scolar 2006, lucrau 4.950 de invatatori si profesori in unitatile de invatamant din Teleorman. Iar in 2010, numarul lor ajunsese la 3.908! Practic, unul din cinci dascali s-a evaporat din invatamantul acestui judet.

Pe de alta parte, un caz ‚fericit’ este cel al Clujului, unde scaderea a fost de 398 de dascali (de la 11.494 de angajati in sistemul educational in 2006, la 11.096 in 2010). Procentual, in jur de 4% din dascalii clujeni s-au orientat catre alte profesii.







Dar iata evolutia personalului didactic in toate judetele Romaniei in ultimii cinci ani (ierarhia a fost stabilita in functie de numarul cadrelor didactice care au parasit sistemul de invatamant):

Aproape 9 milioane de romani traiesc la limita saraciei. Topul saraciei in Uniunea Europeana! Vezi pe ce loc se situeaza Romania

Romania se plaseaza pe locul doi in Uniunea Europeana in functie de procentajul persoanelor care traiesc la limita saraciei, dupa cum arata un top realizat de Econtext pe baza unor date de la mai multe birouri de statistica.

Pe primul loc, cu cel mai ridicat procentaj de saraci, se afla vecinii nostri bulgari. Astfel, 41,6% din populatia Bulgariei traieste la limita saraciei, tara noastra clasandu-se pe pozitia secunda, 41,4% din romani zbatandu-se sa supravietuiasca cu resurse limitate.

Acest procentaj arata ca 4 din 10 persoane (doua din cinci) se afla in saracie.

Urmatoarele pozitii sunt ocupate tot de foste state europene. Al treilea loc ete detinut de Letonia (38,1% din totalul populatiei), care este urmata de Lituania (33,4%), Ungaria (29,9%).

Ce inseamna sa fii sarac

Dar ce inseamna sa fii sarac? Uniunea Europeana considera o persoana ca fiind saraca „daca resursele sale sunt atat de insuficiente incat o impiedica sa aiba un standard de viata considerat ca fiind acceptabil de societatea in care traieste”.

Si dupa cum am mai spus si in alte analize, UE utilizeaza o definitie relativa pentru a masura saracia. UE considera ca o persoana este saraca daca are „un venit disponibil sub 60 % din venitul disponibil mediu national”.

Daca am raporta la bani, un roman ar fi sarac daca ar trai cu circa 100 de euro pe luna. De unde rezulta ca 8.700.000 de romani supravietuiesc de pe o zi pe alta. Venitul mediu lunar a fost in trimestrul trei din 2011 de 835 de lei de persoana, potrivit Institutului National de Statistica.

Romania saracilor

Iar din acesti saraci, doua milioane sunt pensionari, dupa cum a aratat Econtext intr-un articol anterior.

Pensionarii Romaniei, printre cei mai saraci din UE. Vezi cati pensionari se zbat in mizerie in Romania si in celelalte state europene

De altfel, Econtext a prezentat mai multe perspective asupra saraciei din tara noastra. In lunile trecute, am publicat o situatie a intelectualilor care traiesc in mizerie.

Intelectualii din Romania, printre saracii Europei. Clasamentul statelor europene dupa numarul intelectualilor care traiesc la limita saraciei

UE si PIIGS

Daca ne reintoarcem privirea catre clasamentul actual, vom observa mai multe lucruri suprinzatoare. Bineinteles, primele locuri in topul saraciei sunt ocupate de fostele state comuniste din Europa Centrala si de Est. In vest, situatia este mult mai buna. Din garda veche a Europei, cei mai multi saraci se afla in Grecia (27,7% din totalul populatiei), Irlanda (25,7% in populatie), Spania (25,5%), Portugalia (25,3%) si Italia (24,5%). Exact statele care au cele mai mari probleme acum. Statele PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania).

In cazul unei eruptii a zonei euro, cu o inflamare a uriasa a somajului, presiunile vor fi si mai ridicate pentru aceste tari. Implozia zonei euro ar aduce mai mult somaj si mai multa saracie!

Clasa de mijloc

Sa mai mentionam un fapt interesant si demn de urmarit. Pe ultimul loc in acest top, cu cei mai putini saraci, se pozitioneaza Cehia. Da, Cehia! In acest stat, doar 14,4% din populatie este saraca.

Pe de alta parte, Cehia nu este in pole position la bogatia localnicilor. Cum s-ar traduce acest fapt? Simplu, Cehia are o clasa puternica de mijloc, care s-a format in ultimii ani. Un exemplu demn de urmat!





Dar iata cati saraci sunt in fiecare stat din Uniunea Europeana: