Liberalismul social este un curent postliberal (numit și "Noul liberalism", a nu se confunda cu neoliberalismul), apărut în Europa Occidentală în primul sfert al sec. XX. Proiectul liberal, ce viza găsirea și instaurarea modelului perfect de convețuire a indivizilor și comunităților cu viziuni etice, estetice, religioase și sociale diferite, a fost dărîmat de „parada” ideologiilor totalitare din prima jumătate a secolului XX. În condițiile crizei politice de după primul război mondial „statul minimal” promovat de liberali n-a putut rivaliza cu modelul de stat totalitar nazist, fascist sau comunist. Apariția în 1922 a primelor mari puteri totalitare – Uniunea Sovietică pe de o parte și Italia fascistă pe de altă parte – poate fi considerată drept sfîrșitul „utopiei liberale”. Printr-o fatală coincidență tot în 1922 Partidul Liberal din Marea Britanie, considerat pînă în acel moment o portavoce a ideii liberale la nivel global, a cedat locul de principal opozant al conservatorilor britanici Partidului Laburist de esență marxistă. De fapt, din anii douăzeci ai secolului trecut scena politică a lumii va fi dominată de lupta dintre conservatori și marxiști, liberalismul devenind un participant periferic al „războiului ideologiilor”. Mai mult chiar, putem spune că începînd cu al doilea sfert al secolului XX despre liberalism se poate vorbi doar la trecut sau la plural. Nu liberalism – ci liberalisme, "doctrine-refugiu" care, preluînd unele caracteristici esențiale ale liberalismului clasic, au încercat totodată să găsească răspunsuri adecvate la întrebarile puse de realitățile politice, sociale și economice ale secolului XX. Trunchiul mort al liberalismului clasic a servit drept piedestal pentru înălțarea „noilor liberalisme” - economic, conservator, radical și social.
Conform Dicționarului Politic al lui Sergiu Tămaș (Editura Șansa, București 1996), liberalismul social este doctrina politică care acoperă spațiul dintre liberalismul radical și social-democrație printr-o sinteză a liberalismului cu civismul. Altfel spus, liberalismul social pledează pentru un model liberal moderat, care caută să țină seama de problemele sociale ale lumii contemporane, probleme ce n-au primit răspuns adecvat din partea curentelor socialiste pe de o parte și a liberalismului clasic sau curentelor neoliberale, pe de altă parte.
În multe privințe cea mai apropiată doctrină de liberalismul social este social-democrația, liberalismul social fiind considerat cea mai de stînga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stînga. Dupa cum remarca politologul rus Kamaludin Gadjiev în volumul Știința politică (Международные отношения, Москва 1995, стр.280), în funcție de conjunctura și realitățile social-economice, liberalismul social pledează pentru acțiuni de dreapta (acolo unde modul de organizare social-economică e unul de stînga, iar politicile sociale excesive periclitează buna funcționare a economiei) sau de stînga (acolo unde modelul de organizare e unul pronunțat de dreapta, sfera socială fiind ignorată). Ca și social-democrații, social-liberalii sînt preocupați de o politică socială echilibrată. Deosebirea esențială dintre social-democrați și social-liberali este în politicile economice, aspectul economic fiind crucial în definirea identității modelului social-liberal. Spre deosebire de social-democrați, social-liberalii consideră că statul trebuie să fie doar un observator discret al proceselor economice, preocupindu-se de crearea unui cadru legal favorabil pentru dezvoltarea economică, dar fără ca să intervină direct. In fond, liberalismul social are o abordare similară curentelor neoliberale a problemelor economice (o intervenție limitată a statutului în economie) și o abordare similară social-democrației în sfera socială. Dar în pofida multiplelor asemănări în planul politicilor sociale și chiar (pe alocuri) economice cu social-democrația, liberalismul social rămîne în esență un model de sorginte liberală, un moștenitor fidel al valorilor și idealurilor politice și morale ale liberalismului clasic. Mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esențiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic – meliorismul, universalismul, individualismul si egalitarismul. Social-liberalismul este meliorist, deoarece crede în posibilitatea îmbunătățirii permanente a condiției umane cu ajutorul gîndirii critice. Este universalist, deoarece crede în unitatea morală a speciei umane. Este individualist, deoarece pledează pentru primatul individului în raport cu colectivitatea. În fine, este egalitarist, deoarece atribuie tututor indivizilor același statut moral fundamental. Prezența acestor elemente distinge net liberalismul social de cele mai «liberale» forme ale ideologiilor neomarxiste.
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
joi, 12 ianuarie 2012
In politica nu se intra facand furori in furou sau in Romania e posibil ?
Cînd credeam că nimeni şi nimic nu ne mai poate surprinde, Sânziana Buruiană aruncă bomba începutului de an: blonda vrea să fie primarul BucureştiuluiI! Rîsul tîp al voluptuoasei şefe a Partidului Fotomodelelor ar putea răsuna pe holurile Primăriei Generale a Capitalei, după ce „pupăza“ şi-a anunţat intenţia de a-i lua locul lui Sorin Oprescu. Şi, deşi modelul ei politic este o altă blondă cu sînii mari, tînăra recunoaşte că a fost influenţată în luarea acestei hotărîri de Irinel Columbeanu, cu care se va lupta în alegerile din acest an. „Vreau să-l concurez pe Columbeanu, că am şanse mai mari decît el. Am atuuri mai importante. În plus, mă susţin cele 100 de fete din Partidul Fotomodelelor. În politică o respect pe Udrea pentru că a biruit într-o lume a bărbaţilor”, a declarat Sânziana pentru Express-Press. Ce-i drept, blondina are o platformă electorală extrem de generoasă. Cît despre „atuurile mai importante“, acestea sînt trei la număr: Sânzi, Ana şi relaţia cordială cu presa din România. „Oricînd vreţi voi putem face un…paparazzi. Chiar şi gaura cheii, cum au făcut Moni şi Iri în timpurile lor bune. Sînt deschisă oricărei provocări“, a mai ţinut să precizeze Sânziana Buruiană.Cunoscuta in lumea mondena drept jurnalista porno, Ioana Popescu a intrat si ea pe lista celebritatilor celor care vor sa candideze la Primaria capitalei. Dupa Irinel Columbeanu si Sanziana Buruiana, a venit si randul Ioanei Popescu sa anunte ca intentioneaza sa candideze pentru postul de primar general al Capitalei.
Ioana Popescu este nascuta si crescuta in Bucuresti si sustine ca stie foarte bine problemele cu care se confrunta cetatenii din Capitala, astfel a hotarat sa intre in cursa pentru fotoliul ocupat acum de Sorin Oprescu, informeaza stl.ro. “M-am hotarat sa candidez la Primaria Capitalei, avand in vedere ca nu cred ca dintre toti candidatii ar exista altcineva care sa cunoasca problemele bucurestenilor, asa cum le cunosc eu, de 33 de ani!”, a confirmat Ioana Popescu, pentru STL.
Oare cum e posibil ca in 2012 sa avem astfel de candidate pentru Primaria Capitalei ? La inceput credeam ca e o gluma dar dupa cum se vede mass-media promoveaza asfel de personaje .
miercuri, 11 ianuarie 2012
Dezastru in educatie! Circa 25.000 de cadre didactice au parasit sistemul de invatamant in ultimii ani. Vezi situatia din fiecare judet
Aproape 25.000 de cadre didactice au parasit sistemul de invatamant in ultimii cinci ani, potrivit unor date prelucrate de Econtext.
Mai exact, 24.365 de dascali au iesit din sistemul educational in perioada 2006 – 2010, iar cea mai parte din acestia, anume 22.473 de cadre didactice, au abandonat acest sistem in ultimii doi ani, de cand a inceput criza. Practic, circa 10% din dascali au disparut din invatament in acesti ani.
In aceasta analiza, Econtext prezinta evolutia personalului didactic in ultimii cinci ani, la nivelul intregii tari. In plus, vom vedea evolutia din acesti ani in fiecare judet din tara.
Personalul didactic reprezinta persoanele fizice care sunt angajate in sistemul de invatamant si predau in cadrul procesului educational si de instruire (cu norma intreaga si cu norma partiala).
Evolutie
In total, la inceputul anului de invatamant 2006 (septembrie 2006) erau 277.318 de cadre didactice in toate formele de invatamant (de la cel prescolar pana la cel universitar) din Romania.
La debutul anului scolar 2010, numarul acestora scazuse la 252.953 de persoane. Iar cea mai mare parte a scaderii a avut loc in ultimii doi ani.
Reducerea personalului a avut loc in toate judetele tarii, cu o singura exceptie. Judetul Giurgiu! Giurgiu, care este si cel mai sarac din Romania (vezi aici o analiza despre valoarea economica a fiecarui judet), a consemnat o crestere a numarului de cadre didactice.
Maxim
Dupa cum e de asteptat, Capitala conduce la numarul invatatorilor, profesorilor, etc. care au iesit din invatamant. In 2006, erau 28.384 de cadre didactice in Bucuresti, iar numarul lor s-a diminuat pana la 26.303 de persoane in 2010. Bilant: un minus de 2081 de angajati.
Dupa Bucuresti, a doua scadere a numarului de cadre didactice a avut loc in Timis, 1.182 de persoane de dascali parasind sistemul. Pe urmatoarele pozitii se situeaza Iasi, Dolj, Teleorman. Pe ansamblu, scaderi peste pragul de o mie au avut loc in sapte judete (Bucuresti, Timis, Iasi, Dolj, Teleorman, Bacau, Brasov). Dupa cum putem observa, variatia personalului didactic nu depinde neaparat de marimea judetelor.
De exemplu, Cluj, unul din primele judete din Romania, se plaseaza pe locul 28 in ceea ce priveste numarul dascalilor care au plecat din sistemul educational. Un alt caz asemanator este cel a judetului Sibiu (care se claseaza pe locul 20). Sau Arges, care se afla pe pozitia 14.
Minim
La polul opus, cele mai mici scurgeri de personal din invatamant au avut loc in judetele Calarasi (131 de profesori au iesit din sistem in ultimii cinci ani), Braila (153), Ilfov (186), Ialomita (187), Covasna (189).
Intre 200 si 500 de cadre didactice au renuntat la aceasta slujba in 13 judete, iar intre 501 si 1.000 de invatatori si profesori au parasit sistemul in 16 judete.
Cazuri speciale
Dincolo de acest flux de personal, exista cateva judete unde numarul dascalilor a scazut sub nivelul minim de rezistenta. Iar cel mai ingrijorator este Teleorman, unde personalul didactic s-a redus cu peste o cincime! La inceputul anului scolar 2006, lucrau 4.950 de invatatori si profesori in unitatile de invatamant din Teleorman. Iar in 2010, numarul lor ajunsese la 3.908! Practic, unul din cinci dascali s-a evaporat din invatamantul acestui judet.
Pe de alta parte, un caz ‚fericit’ este cel al Clujului, unde scaderea a fost de 398 de dascali (de la 11.494 de angajati in sistemul educational in 2006, la 11.096 in 2010). Procentual, in jur de 4% din dascalii clujeni s-au orientat catre alte profesii.
Dar iata evolutia personalului didactic in toate judetele Romaniei in ultimii cinci ani (ierarhia a fost stabilita in functie de numarul cadrelor didactice care au parasit sistemul de invatamant):
Mai exact, 24.365 de dascali au iesit din sistemul educational in perioada 2006 – 2010, iar cea mai parte din acestia, anume 22.473 de cadre didactice, au abandonat acest sistem in ultimii doi ani, de cand a inceput criza. Practic, circa 10% din dascali au disparut din invatament in acesti ani.
In aceasta analiza, Econtext prezinta evolutia personalului didactic in ultimii cinci ani, la nivelul intregii tari. In plus, vom vedea evolutia din acesti ani in fiecare judet din tara.
Personalul didactic reprezinta persoanele fizice care sunt angajate in sistemul de invatamant si predau in cadrul procesului educational si de instruire (cu norma intreaga si cu norma partiala).
Evolutie
In total, la inceputul anului de invatamant 2006 (septembrie 2006) erau 277.318 de cadre didactice in toate formele de invatamant (de la cel prescolar pana la cel universitar) din Romania.
La debutul anului scolar 2010, numarul acestora scazuse la 252.953 de persoane. Iar cea mai mare parte a scaderii a avut loc in ultimii doi ani.
Reducerea personalului a avut loc in toate judetele tarii, cu o singura exceptie. Judetul Giurgiu! Giurgiu, care este si cel mai sarac din Romania (vezi aici o analiza despre valoarea economica a fiecarui judet), a consemnat o crestere a numarului de cadre didactice.
Maxim
Dupa cum e de asteptat, Capitala conduce la numarul invatatorilor, profesorilor, etc. care au iesit din invatamant. In 2006, erau 28.384 de cadre didactice in Bucuresti, iar numarul lor s-a diminuat pana la 26.303 de persoane in 2010. Bilant: un minus de 2081 de angajati.
Dupa Bucuresti, a doua scadere a numarului de cadre didactice a avut loc in Timis, 1.182 de persoane de dascali parasind sistemul. Pe urmatoarele pozitii se situeaza Iasi, Dolj, Teleorman. Pe ansamblu, scaderi peste pragul de o mie au avut loc in sapte judete (Bucuresti, Timis, Iasi, Dolj, Teleorman, Bacau, Brasov). Dupa cum putem observa, variatia personalului didactic nu depinde neaparat de marimea judetelor.
De exemplu, Cluj, unul din primele judete din Romania, se plaseaza pe locul 28 in ceea ce priveste numarul dascalilor care au plecat din sistemul educational. Un alt caz asemanator este cel a judetului Sibiu (care se claseaza pe locul 20). Sau Arges, care se afla pe pozitia 14.
Minim
La polul opus, cele mai mici scurgeri de personal din invatamant au avut loc in judetele Calarasi (131 de profesori au iesit din sistem in ultimii cinci ani), Braila (153), Ilfov (186), Ialomita (187), Covasna (189).
Intre 200 si 500 de cadre didactice au renuntat la aceasta slujba in 13 judete, iar intre 501 si 1.000 de invatatori si profesori au parasit sistemul in 16 judete.
Cazuri speciale
Dincolo de acest flux de personal, exista cateva judete unde numarul dascalilor a scazut sub nivelul minim de rezistenta. Iar cel mai ingrijorator este Teleorman, unde personalul didactic s-a redus cu peste o cincime! La inceputul anului scolar 2006, lucrau 4.950 de invatatori si profesori in unitatile de invatamant din Teleorman. Iar in 2010, numarul lor ajunsese la 3.908! Practic, unul din cinci dascali s-a evaporat din invatamantul acestui judet.
Pe de alta parte, un caz ‚fericit’ este cel al Clujului, unde scaderea a fost de 398 de dascali (de la 11.494 de angajati in sistemul educational in 2006, la 11.096 in 2010). Procentual, in jur de 4% din dascalii clujeni s-au orientat catre alte profesii.
Dar iata evolutia personalului didactic in toate judetele Romaniei in ultimii cinci ani (ierarhia a fost stabilita in functie de numarul cadrelor didactice care au parasit sistemul de invatamant):
Aproape 9 milioane de romani traiesc la limita saraciei. Topul saraciei in Uniunea Europeana! Vezi pe ce loc se situeaza Romania
Romania se plaseaza pe locul doi in Uniunea Europeana in functie de procentajul persoanelor care traiesc la limita saraciei, dupa cum arata un top realizat de Econtext pe baza unor date de la mai multe birouri de statistica.
Pe primul loc, cu cel mai ridicat procentaj de saraci, se afla vecinii nostri bulgari. Astfel, 41,6% din populatia Bulgariei traieste la limita saraciei, tara noastra clasandu-se pe pozitia secunda, 41,4% din romani zbatandu-se sa supravietuiasca cu resurse limitate.
Acest procentaj arata ca 4 din 10 persoane (doua din cinci) se afla in saracie.
Urmatoarele pozitii sunt ocupate tot de foste state europene. Al treilea loc ete detinut de Letonia (38,1% din totalul populatiei), care este urmata de Lituania (33,4%), Ungaria (29,9%).
Ce inseamna sa fii sarac
Dar ce inseamna sa fii sarac? Uniunea Europeana considera o persoana ca fiind saraca „daca resursele sale sunt atat de insuficiente incat o impiedica sa aiba un standard de viata considerat ca fiind acceptabil de societatea in care traieste”.
Si dupa cum am mai spus si in alte analize, UE utilizeaza o definitie relativa pentru a masura saracia. UE considera ca o persoana este saraca daca are „un venit disponibil sub 60 % din venitul disponibil mediu national”.
Daca am raporta la bani, un roman ar fi sarac daca ar trai cu circa 100 de euro pe luna. De unde rezulta ca 8.700.000 de romani supravietuiesc de pe o zi pe alta. Venitul mediu lunar a fost in trimestrul trei din 2011 de 835 de lei de persoana, potrivit Institutului National de Statistica.
Romania saracilor
Iar din acesti saraci, doua milioane sunt pensionari, dupa cum a aratat Econtext intr-un articol anterior.
Pensionarii Romaniei, printre cei mai saraci din UE. Vezi cati pensionari se zbat in mizerie in Romania si in celelalte state europene
De altfel, Econtext a prezentat mai multe perspective asupra saraciei din tara noastra. In lunile trecute, am publicat o situatie a intelectualilor care traiesc in mizerie.
Intelectualii din Romania, printre saracii Europei. Clasamentul statelor europene dupa numarul intelectualilor care traiesc la limita saraciei
UE si PIIGS
Daca ne reintoarcem privirea catre clasamentul actual, vom observa mai multe lucruri suprinzatoare. Bineinteles, primele locuri in topul saraciei sunt ocupate de fostele state comuniste din Europa Centrala si de Est. In vest, situatia este mult mai buna. Din garda veche a Europei, cei mai multi saraci se afla in Grecia (27,7% din totalul populatiei), Irlanda (25,7% in populatie), Spania (25,5%), Portugalia (25,3%) si Italia (24,5%). Exact statele care au cele mai mari probleme acum. Statele PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania).
In cazul unei eruptii a zonei euro, cu o inflamare a uriasa a somajului, presiunile vor fi si mai ridicate pentru aceste tari. Implozia zonei euro ar aduce mai mult somaj si mai multa saracie!
Clasa de mijloc
Sa mai mentionam un fapt interesant si demn de urmarit. Pe ultimul loc in acest top, cu cei mai putini saraci, se pozitioneaza Cehia. Da, Cehia! In acest stat, doar 14,4% din populatie este saraca.
Pe de alta parte, Cehia nu este in pole position la bogatia localnicilor. Cum s-ar traduce acest fapt? Simplu, Cehia are o clasa puternica de mijloc, care s-a format in ultimii ani. Un exemplu demn de urmat!
Dar iata cati saraci sunt in fiecare stat din Uniunea Europeana:
Pe primul loc, cu cel mai ridicat procentaj de saraci, se afla vecinii nostri bulgari. Astfel, 41,6% din populatia Bulgariei traieste la limita saraciei, tara noastra clasandu-se pe pozitia secunda, 41,4% din romani zbatandu-se sa supravietuiasca cu resurse limitate.
Acest procentaj arata ca 4 din 10 persoane (doua din cinci) se afla in saracie.
Urmatoarele pozitii sunt ocupate tot de foste state europene. Al treilea loc ete detinut de Letonia (38,1% din totalul populatiei), care este urmata de Lituania (33,4%), Ungaria (29,9%).
Ce inseamna sa fii sarac
Dar ce inseamna sa fii sarac? Uniunea Europeana considera o persoana ca fiind saraca „daca resursele sale sunt atat de insuficiente incat o impiedica sa aiba un standard de viata considerat ca fiind acceptabil de societatea in care traieste”.
Si dupa cum am mai spus si in alte analize, UE utilizeaza o definitie relativa pentru a masura saracia. UE considera ca o persoana este saraca daca are „un venit disponibil sub 60 % din venitul disponibil mediu national”.
Daca am raporta la bani, un roman ar fi sarac daca ar trai cu circa 100 de euro pe luna. De unde rezulta ca 8.700.000 de romani supravietuiesc de pe o zi pe alta. Venitul mediu lunar a fost in trimestrul trei din 2011 de 835 de lei de persoana, potrivit Institutului National de Statistica.
Romania saracilor
Iar din acesti saraci, doua milioane sunt pensionari, dupa cum a aratat Econtext intr-un articol anterior.
Pensionarii Romaniei, printre cei mai saraci din UE. Vezi cati pensionari se zbat in mizerie in Romania si in celelalte state europene
De altfel, Econtext a prezentat mai multe perspective asupra saraciei din tara noastra. In lunile trecute, am publicat o situatie a intelectualilor care traiesc in mizerie.
Intelectualii din Romania, printre saracii Europei. Clasamentul statelor europene dupa numarul intelectualilor care traiesc la limita saraciei
UE si PIIGS
Daca ne reintoarcem privirea catre clasamentul actual, vom observa mai multe lucruri suprinzatoare. Bineinteles, primele locuri in topul saraciei sunt ocupate de fostele state comuniste din Europa Centrala si de Est. In vest, situatia este mult mai buna. Din garda veche a Europei, cei mai multi saraci se afla in Grecia (27,7% din totalul populatiei), Irlanda (25,7% in populatie), Spania (25,5%), Portugalia (25,3%) si Italia (24,5%). Exact statele care au cele mai mari probleme acum. Statele PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania).
In cazul unei eruptii a zonei euro, cu o inflamare a uriasa a somajului, presiunile vor fi si mai ridicate pentru aceste tari. Implozia zonei euro ar aduce mai mult somaj si mai multa saracie!
Clasa de mijloc
Sa mai mentionam un fapt interesant si demn de urmarit. Pe ultimul loc in acest top, cu cei mai putini saraci, se pozitioneaza Cehia. Da, Cehia! In acest stat, doar 14,4% din populatie este saraca.
Pe de alta parte, Cehia nu este in pole position la bogatia localnicilor. Cum s-ar traduce acest fapt? Simplu, Cehia are o clasa puternica de mijloc, care s-a format in ultimii ani. Un exemplu demn de urmat!
Dar iata cati saraci sunt in fiecare stat din Uniunea Europeana:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)